scriitor, publicist si artist plastic

O ciudățenie de la noi, cu care m-am obișnuit din copilărie, e ca-n răstimpuri, câte o casă se supără pe sat și ii arată ceafa.

Case cochilii, oarbe, care și-au zidit ferestrele de la stradă de parcă i-ar spune “Ia mai lasă-mă in pace, vezi-ți de drum!”.

De-o vreme, însă, mă intrigă una de lângă Hala Matache. În vremurile sale de glorie avea ferestre frumoase, înalte, dar după ce s-a umplut de riduri geamurile au fost înlocuite de cărămizi între care ciudatul zidar a montat câte o ferăstruică.

De ce-ai face asta? E ca și cum te-ai duce la doctor și i-ai spune “Scoate-mi ochii! Nu-i mai support! Umple-mi orbitele de ciment și montează-mi in loc doi ochi de hamster.”